Thursday, October 24, 2013

Turcia - circuit Cappadocia

14 - 21.10.2013 circuit Antalya, Konya, Cappadocia

  14 octombrie
Am decolat la ora 20,00 de pe Otopeni si la 21,30 am aterizat in Antalya. Am fost intampinati de catre ghidul vorbitor de limba romana, preluati cu autocarul si cazati (prima noapte) la Hotel Grand Pearl, la 60 km distanta de aeroport, in orasul Side:




15 octombrie
A doua zi dimineata am plecat catre Konya: oras sfant, oras istoric. Distantele dintre orasele, regiunile vizitate au fost cam mari pentru gustul meu.
Pe parcursul drumului am facut scurte popasuri, cam la 1 h sau 2 h maxim. Am vizitat Muzeul Mevlana, unde se afla si mormantul poetului persan intemeietor al ordinului dervisilor.
Mevlana, de religie islamică, a realizat că Dumnezeu e bun si tolerant cu toate religiile, asa ca a inceput sa predice oamenilor legile iubirii si altruismul. A avut adepti încă din timpul vietii, iar dupa moarte învatamintele sale continua sa aduca pe calea credintei, prin dragoste, mii de oameni din toata lumea. Membrii sectei sale se numeau dervişi si erau un fel de calugari ce traiau retrasi, in meditatie. Legatura lor cu divinitatea si cu lumea de dincolo se facea prin acest dans mistic, prin rotirea ametitoare care astazi nu se mai practica in Konya decat la date si in locuri stabilite de autorităti. Filozofia promovata de Mevlana a atras multi oameni prin caracterul sau umanist, tolerant. Poet mistic, Mevlana a fondat gruparea MEVLEVI cunoscuta si sub numele de „Dervişii rotitori”. Dansul ritual al dervişilor rotitori simbolizeaza eliberarea sufletului de problemele pamanteşti, pregătirea acestuia pentru comuniunea cu divinitatea.
In imaginea de mai jos este statuia unui dervis.
 Cazare pentru o noapte la Hotel Rixos et. 16.
Poza de la fereastra camerei unde am stat:

16 - 19 octombrie
Plecarea catre zona Cappadocia (Nevsehir, Goreme) declarata de UNESCO monument natural al Terrei. Situata in regiunea central-estica a Anatoliei, aceasta zona, spectaculoasa si sfanta deopotriva, atrage sute de mii de turisti din toata lumea in fiecare an. Cappadocia este practic o regiune muntoasa, de origini vulcanice care se intinde pe o suprafata de aproximatv 800 de kilometri patrati. Intreaga zona este presarata cu orase subterane, formatiuni ciudate si biserici sapate in lava pietrificata.
Am stat 3 nopti la Hotel Cristal din Kaymakli





 Si bineinteles mi-am gasit si o prietena pe aici
Am mers pe o bucatica din Drumul Matasii, drumul pe care caravanele aduceau tot felul de bunatati din Persia (Iran), India si China si am vizitat caravanseraiul Sultanhani, unde caravanele de camile, incarcate in special cu matase, se puteau opri  sa se odihneasca. Aici li se asigura mancare si nutret pentru animale, si puteau sta gratis pana la 3 nopti.












Mai departe..... orasul subteran Serhatli, aici, in poza, apare si ghidul nostru (Emrah, tatar vorbitor de limba romana, insurat cu o romanca din Bucuresti)


Cateva imagini luate din autocar in timpul mersului, am incercat sa pozez cat mai bine posibil

Un popas pentru masa de pranz
pranzul 15 euro/persoana, peste tot bufet suedez
si alte imagini
“copacii dorintelor”, cu ramurile pline de biletele. Daca legi si tu un bilet cu o dorinta de crengile lor, se spune ca dorinta ti se va indeplini, de data asta eu n-am legat...poate data viitoare ;-)
o masuta rustica unde se poate servi cafea turceasca - 2 euro sau un suc de rodii (care este absolut minunat) 2 sau 3 euro, depinde de marimea paharului, sucul se stoarce pe loc din fructe coapte si sanatoase ....... mmmmmm........
 cateva poze din bazar si imprejurimi
Din pacate, din cauza vremii nefavorabile, nu am avut norocul sa mergem cu balonul, desi am stat 3 nopti in zona, a fost imposibil - in prima dimineata, desi a fost soare, era vantul prea puternic si in celelelate 2 a plouat si au fost nori negri foarte josi. Atractia deosebita a acestui circuit, in ceea ce ma priveste, o reprezenta exact plimbarea cu balonul....dar nu a fost sa fie, of :-(
Am prins in zare cateva baloane, dar noi eram deja departe pe drumul de intoarcere.....cu atat m-am ales
O poza cu cei 2 ghizi, Emrah (vorbitor de limba romana, in stanga) si ghidul turc Yumit, foarte simpatici amandoi. Pe Emrah l-am poreclit vamenii, nu putea sa pronunte oamenii si tot timpul auzeam vamenii in sus, vamenii in jos...si asa i-am zis toata excursia. Pe 17 octombrie a fost ziua lui Emrah, a implinit 37 de ani - La multi ani !
Eu care nu beau cafea, am baut aici cea mai buna cafea din lume, la cafeneaua Moulin Rouge :-) m-a convins vamenii sa beau si nu-mi pare rau.
daca ajungeti aici sa nu ratati, e super gustoasa
Aici am ajuns la Valea Porumbeilor - Pigeon Valley, se numeste asa deoarece in locasurile din stanci si-au facut cuibul o gramada de porumbei, iar excrementele lor sunt adunate si folosite ca ingrasamant in agricultura.
si poze din bazar intercalate...Lampile lui Aladin...sa va puneti cat mai multe dorinte, mi-am luat si eu una :-)
Ne pregatim de plecare catre o alta destinatie
Valea lui Simion, in zona creste vita de vie, este mai mica decat la noi si strugurii se coc pe pamant, iar vinul este foarte gustos. Urmeaza iar peisaje de vis si multa febra musculara :-)
Am vizitat o fabrica de covoare cu traditie. Covoare manuale din matase (cele mai scumpe) din bumbac si lana. La un covoras se lucreaza cam intre 3 si 5 ani, depinde de model....adevarate opere de arta. Am reusit sa fac cateva poze la intrare, sus in magazin nu era voie. Cam peste tot unde intram nu aveam voie sa facem fotografii, asa ca am ramas doar cu amintirea si cumparaturile.
doua lucratoare in direct, se lucreaza 9 ore pe zi, dar cu pauze de 15 min. la 1 ora
inca o pauza de pranz si un peisaj superb
Si am ajuns si in Goreme...peisajele sunt asemanatoare, dar pentru ca am facut miliarde de poze acum le pun aproape pe toate. Pacat ca nu pot sa pun si clima si aerul....m-am simtit mai mult decat bine, in toata perioada nu am mai avut niciun fel de durere de oase sau altele...care au revenit total in secunda in care m-am intors...de necrezut !
Trei camile care erau in pauza de masa. Camilele sunt mai rare in Turcia, sunt mai scumpe deci predomina dromaderii. Stapanii dromaderilor se poarta foarte frumos cu ei, ii ingrijesc si ii iubesc, mai de voie mai de nevoie........ daca intr-o anumita imprejurare stapanul isi loveste dromaderul e de rau, caci timp de 7 ani dromaderul nu uita si cauta o pozitie in care sa-l cotonogeasca pe stapan si sigur si-o ia pana la urma, asa ca mai bine se abtin de la asemenea gesturi. Mi-a placut foarte tare chestia asta, ar fi foarte bine daca toate animalele si-ar intoarce suferintele provocate de stapani asupra acestora din urma, macar asa ar invata cum sa se poarte cu un suflet, dar e cale lunga pana acolo, din pacate.
Am ajuns si la o fabrica de olarit tot cu traditie, totul este pictat manual.....si tot fara poze in magazin

un apus de soare cu nori involburati
Seara turceasca (optional 35 euro/pers.)

19 octombrie 
O zi petrecuta pe drum, intoarcerea catre Antalya, peste 600 de km.

La un popas am gasit o catelusa cu 7 pui de doar 1 zi, foarte blanda, am putut mângâia si puii si pe ea si i-am dat de mancare, nu numai eu si cateva persoane din grup, manca absolut orice. Nu era parasita avea in cotet si apa si castron cu mancare, dar pentru 7 puisori trebuia hranita bine.
Mama si picaturile ei frumoase.


20 octombrie
Ajunsi in Antalya am vizitat un magazin de bijuterii si unul de pielarie si blanuri. Am avut parte si de o prezentare de moda.
Antalya,
cascada Duden care se varsa in Marea Mediterana


21 octombrie
Intoarcerea acasa, am decolat la ora 17.
Sfarsitul calatoriei
Gezi sonunda